Infectiile virale - boala celiaca si alte boli autoimune

Infectiile virale – boala celiaca si alte boli autoimune

Afla tot ce trebuie sa stii despre infectiile virale. Din acest articol vei afla multe informatii importante despre boala celiaca si alte boli autoimune.

banner-magazin-celiaci
  1. Infectiile virale legate in studii de aparitia bolii celiace 
  2. Implicarea virala si bacteriana in dezoltarea altor boli autoimune 

Atunci cand vorbim despre boala celiaca, este deja general cunoscut faptul ca organismul reactioneaza intr-un mod inadecvat la contactul cu o proteina alimentara, anume glutenul

Mai departe de atat, se desfasoara cercetari care sa determine care sunt componentele mai exacte ale acestei patologii si cand se declanseaza aceasta, pentru a optimiza diagnosticul ei. 

Boala celiaca poate sa apara la orice varsta. Desi s-a inregistrat un varf istoric al incidentei la copiii cu varsta sub 2 ani; date mai recente sugereaza ca varsta mediana a diagnosticului la copii este acum de 5 ani (incidenta 0,8-1,6 / 10 000), cu un alt varf al incidentei la adultii de 50 de ani (2,3 /1000) (1).

Pe langa predispozitie genetica pentru boala celiaca – doua variatii HLA frecvente: DQ2 si DQ8.1. Infectiile virale au fost identificate ca si potential factor de mediu, care ar putea determina dezvoltarea afectiunii, la cei cu predispozitie genetica pentru boala celiaca. Odata ce boala celiaca este declansata, sistemul imunitar are un raspuns exagerat la gluten, care duce la leziuni intestinale si simptome specifice.

Un studiu realizat intre 2005-2007, care a fost publicat in American Journal of Epidemiology, sugereaza ca infectiile gastrointestinale in primul an de viata sunt asociate puternic cu dezvoltarea bolii celiace pana la varsta de 8 ani (2). 

Subiectii inclusi in studiu au suferit o varietate de infectii, atat virale, cat si bacteriene, la varste diferite.

studiu infectii virale

In ciuda acestui lucru, singura relatie semnificativa statistic a fost constata, la copiii care au prezentat infectii gastrointestinale multiple in primele 12 luni de viata; acestia au avut o incidenta mai mare a diagnosticului de boala celiaca pana la varsta de opt ani, indiferent de tipul de infectie.

Cercetatorii speculeaza ca acest lucru poate indica faptul ca inflamatia persistenta, la nivelul intestinului este cea care declanseaza boala celiaca, mai degraba decat un agent patogen specific.

Infectiile virale legate in studii de aparitia bolii celiace

In ciuda dovezilor epidemiologice, privind asocierea dintre infectiile virale si dezvoltarea bolii celiace, dovezile experimentale erau limitate. 

Studiile anterioare au indicat o relatie intre adenovirusul 12, enterovirusurile, virusul hepatitei C si rotavirusul ca factori declansatori ai bolii celiace (3,4).

Un studiu (2017) realizat pe modele animale, care a fost publicat in jurnalul Science, aduce dovezi importante asupra mecanismelor prin care un virus aparent inofensiv ar putea sa fie implicat in aparitia bolii celiace. 

Acest virus se numeste reovirus si fac parte din aceeasi familie ca si rotavirus, un virus care a fost anterior corelat cu dezvoltarea bolii celiace. 

Reovirusurile induc o infectie silentioasa. Acestea patrund in corpul uman pe cale orala si se reproduce in intestin, dar fara a provoca simptome clinice, astfel incat cei mai multi subiecti afectati nu stiu ca au fost infectati. Acest lucru face ca infectia sa fie adesea trecuta cu vederea, desi este una comuna. 

Primul concept prezentat de acest studiu este ca o infectie virala poate avea un impact asupra sistemului imunitar, independent de faptul ca provoaca sau nu simptomatologie clinica. 

Aceasta tulpina specifica de reovirus afecteaza intestinul, dar este eliminata in mod eficient. Cu toate acestea, virusul pare sa interactioneze cu sistemul imunitar si poate sa aiba un impact asupra raspunsului antigenelor alimentare, promovand un raspuns pro-inflamator. 

Infectiile virale legate in studii de aparitia bolii celiace

Datele studiului indica faptul ca doi virusi care apartin aceleasi specii pot sa aiba efecte imunopatologice diferite. Deoarece dintre cele doua tulpini studiare, doar tulpina T1L a determinat reactia imuna. 

Studiul concluzioneaza ca declansarea bolii celiace are loc printr-un cumul de factori, iar dezechilibrul microflorei intestinale este unul dintre acestia (5). 

Potrivit unui nou studiu, un alt virus a fost adaugat la lista infectiilor virale obisnuite suspectate ca fiind posibile motive pentru dezvoltarea bolii celiace (6).

Studiul publicat in 2019, efectuat de cercetatorii din Norvegia, Suedia si Republica Ceha, a cuprins 220 de copii care au avut genele legate de boala celiaca, HLA-DQ2 si DQ8 (6). 

Analizele au cuprins probe de scaun furnizatate pentru fiecare copil de la 3 luni pana la 3 ani, pe care cercetatorii le-au analizat pentru a detecta virusurile. 

De asemenea, au testat probe de sange privind anticorpii pentru boala celiaca la fiecare trei luni, pana cand copiii au implinit un an si, dupa aceea, anual.

In cele din urma, 25 de copii cu o medie de aproape 10 ani, au fost diagnosticati cu boala celiaca, dupa care au fost asociati cu controale fara boala celiaca pentru comparatie.

Enterovirusul a fost detectat la 20% din probele de scaun furnizate de copiii care au dezvoltat boala celiaca, comparativ cu 15% din controale – fara boala celiaca.

In cazurile in care virusul a fost prezent dupa introducerea glutenului in dieta copilului, acesta a fost asociat cu dezvoltarea ulterioara a bolii celiaca; in timp ce virusul detectat inainte de introducere glutenului in dieta a fost corelat negativ cu boala celiaca, sugerand ca infectia a declansat boala, potrivit studiului.

In mod similar, infectiile care au aparut la copii dupa incetarea perioadei de alaptare naturala, au fost asociate cu boala celiaca, in timp infectarea care a avut loc la copiii care inca erau alaptati la san nu a dus la aparitia ulterioara a bolii celiace. 

Mai mult, copiii infectati cu acest virus nu prezentau simptome sau au simptome usoare.

Aceasta constatare sugereaza ca alaptarea naturala (la san) este un factor de protectie impotriva dezvoltararii bolii celiace. 

Enterovirus – in aprox. 90% din cazuri da simptomatologie usoara inclusiv febra, simptome respiratorii, febra caracteristica gripei, dureri musculare, febra cu eruptii cutanate si simptome gastro-intestinale. Cu toate acestea, uneori a fost asociat cu bolii mai severe, inclusiv afectiuni ale creierului si ale inimii, pneumonie si hepatita (7). 

Acest studiu longitudinal, a constatat ca o frecventa mai mare a infectiilor cu enterovirus in copilarie a fost asociata cu risc crescut de boala celiaca.

O limitare a studiului este faptul ca a inclus un numar mic de subiecti, insa concluziile pot aduce noi date privind diagnosticul bolii celiace in populatia pediatrica care sufera o infectie cu enterovirus, iar vaccinarea ar putea reduce de dezvoltare a bolii celiace.

Alte cercetarile anterioare, au adus evidente privind legatura dintre infectia cu reovirus la copii si dezvoltarea bolii celiace.

 Un studiu, a explorat legatura dintre virusul Epstein-Barr, care cauzeaza mononucleoza infectioasa (denumita si “boala sarutului”) intalnit cel mai adesea la adolescenti si adulti tineri, cu boala celiaca si alte afectiuni autoimune.

Implicarea virala si bacteriana in dezoltarea altor boli autoimune

Implicarea virala si bacteriana in dezoltarea altor boli autoimune

Cercetarile indica din ce in ce mai mult ca virusurile si bacteriile pot juca un rol in dezvoltarea autoimunitatii.

Virusurile si bacteriile declanseaza un raspuns imun in organism, iar daca deja exista o inflamatie cronica indusa de stilul de viata, acest lucru face ca sistemul imunitar sa fie alert si sa fie mai susceptibil unui  atac eronat impotriva tesuturilor proprii.

O sa enumeram cateva infectii virale care au fost asociate in trecut bolilor autoimune:

Tiroidita Hashimoto – a fost asociat in studii cu virusul hepatitei C, parvovirusul uman B19, virusul coxsackie si virusul herpesului (8). 

Cu toate acestea, studiile au furnizat dovezi insuficiente pentru a ipoteza o legatura directa intre infectia virala si tiroidita lui Hashimoto. 

Scleroza multiplaMononucleoza infectioasa, cauzata de virusul Epstein-barr, a fost corelata in studii cu un risc mai mare de aparitie a sclerozei multiple. Acest virus poate contribui, la patogeneza sclerozei multiple in mod indirect, prin activarea retrovirusului-W endogen uman (9). 

De asemenea, a fost gasita o corelatie cu membrii familiei herpesvirus, anume EBV si HHV-6 (10).

In ciuda dovezilor de asociere dintre scleroza multipla si infectiile virale, pana in prezent nu s-a dovedit un anumit virus care sa cauze in mod direct boala. 

Artrita reumatoida – un studiu, publicat in jurnalul Science Translational Medicine din decembrie 2016 de la Universitatea Johns Hopkins, a descoperit ca bacteriile despre care se stie ca provoaca infectii cronice ale gingiilor pot declansa artrita reumatoida (11).

boala celiaca si infectiile virale

Exista o oarecare legatura intre infectia cu Aggregatibacter actinomycetemcomitans (bacterii asociate cu boala parodontala) si o productie mai mare de proteine care pot declansa artrita reumatoida. 

Potrivit Clinicii Cleveland, persoanele cu artrita reumatoida, in medie, au niveluri mai ridicate de anticorpi impotriva virusului Epstein-Barr fata de populatia generala.

Virusul Epstein-Barr nu este singurul virus suspectat ca agent infectios in artrita reumatoida. Alte exemple includ retrovirusurile si parvovirusul B19 (12).

Lupusul –  a fost asociat in studii cu virusul Epstein-Barr, virusul herpes zoster (virusul care provoaca zona zoster) si citomegalovirusul (13).

Diabetul zaharat de tip 1 – a fost asociat in studii cu citomegalovirus (CMV) (Pak si colab. 1988), parvovirus (Guberski si colab. 1991; Kasuga si colab. 1996), virusul encefalomiocarditei (Craighead si McLane 1968) si retrovirusuri (Conrad si colab. 1997) (14).

Bibliografie:

Crisan Lorena – Nutritionist Dietetician

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *