dieta fara gluten pentru copiii cu autism

Dieta fara gluten pentru copiii cu autism – un miracol!

Dupa povestile spuse de Alina, Doriana, Maria, Nicoleta si Roxana (vezi linkurile care povesti, la finalul acestui articol), Andrea a decis sa contribuie cu povestea de depistare a intolerantei la gluten pentru copilul ei, diagnosticat cu sindrom Aspergers, poveste care spera sa ajute cat mai multe persoane care au copii cu autism. Dieta fara gluten pentru copiii cu autism este recomandata de medici din intreaga lume.

banner-magazin-celiaci

Scopul acestor povesti despre depistarea celiachiei este de a va arata cu ce simptome, boli, greutati se confrunta celiacii in demersul lor de diagnosticare. In cazul in care prezentati simptome similare, aceste articole ar trebui sa va ridice un semn de intrebare si sa va indrume sa va faceti analizele pentru depistarea celiachiei cat mai rapid! Astfel, puteti trece mai usor prin acest proces.

Chiar daca lucrurile se misca inca incet in Romania, in ceea ce priveste informarea populatiei cu privire la celiachie si gluten, speram noi ca aceste articole sa ajunga la urechile a cat mai multi oameni si astfel, sa inteleaga ce inseamna celiachia, cum este viata pentru un celiac si cat de importanta este o dieta fara gluten pentru acesta.

In randurile de mai jos, Roxana ne povesteste cu ce simptome s-a confruntat, ce probleme de sanatate au fost declansate de gluten si cum a reusit sa treaca peste greutati. Aflati povestea ei in randurile de mai jos.

Daca si voi doriti sa va spuneti povestea in cadrul acestei campanii de informare, va rugam sa cititi acest articol.

P.S. In cazul in care sunteti in cautare de clinici sau medici din Romania pentru diagnosticare, am creat o harta interactiva bazata doar pe recomandarile membrilor comunitatii celiaci.ro! O gasiti aici. 


Un articol scris de Andrea.

Povestea noastra a inceput acum 13 ani cand s-a nascut fiul nostru. Avem si o fetita, iar faptul ca am nascut un baietel ne-a facut foarte fericiti. Insa, dupa ce am venit acasa de la maternitate au inceput problemele.

Copilul plangea intr-una. A primit diagnosticul de hernie inghino-scrotala bilaterala, ectopie testiculara. Trebuia operat pe loc. Deoarece o operatie este totusi riscanta, am insistat sa-l mai consulte un medic pentru ca era prea micut pentru o asemenea interventie. Aceasta s-a dovedit a fi alegerea cea buna. Medicul respectiv a spus ca pana la varsta de un anisor nici vorba  de operatie, decat daca devine urgenta. Acesta ne-a invatat cum sa-l ingrijim si totul a fost bine.

Dupa introducerea alimentatiei diversificate, incetul cu incetul au aparut noi probleme.

Dupa introducerea alimentatiei diversificate, incetul cu incetul au aparut noi probleme si evident diagnostice peste diagnostice, precum: osteogeneza imperfecta, epilepsie, bronsite si pneumonii una dupa alta. Mergeam din antibiotic in antibiotic, iar medicii spuneau sa nu ne facem griji totul va fi bine, ca e micut si nu are imunitatea dezvoltata, dar cum o sa creasca totul o sa revina la normal.

Am inceput sa ii dam imunostimulente, vitamine, am cheltuit o gramada de bani pe analize si medicamente aduse din strainatate si totul in zadar. El era la fel. Nu conta ca este vara sau iarna.

Cand a inceput sa vorbeasca, a inceput si durerea de burtica. Mai exact, am inceput sa aflam ca exista, deoarece pana atunci nu putea sa ne spuna. Apoi au urmat iar analize dupa analize, de sange, ecografii si multe altele, toate iesind negative si cu raspunsul ca nu are cum sa il doara burta din moment ce toate analizele sunt bune, poate minte copilul. Evident din punctul de vedere al medicilor doar asta a putut sa fie, insa eu ca mama am stiut ca el nu minte si se vedea pe el ca il doare, dar eram neputincioasa si suparata ca nu pot sa-l ajut.

Am mers la gradinita, am mers la scoala si lucrurile deveneau tot mai rele. La sfarsitul clasei a I-ia i-a venit rau la scoala si am fugit cu el la singurul medic care il credea si ne ajuta. Astfel au inceput din nou analizele. Avea glicemia cand periculos de mare, cand periculos de mica. A primit diagnosticul de diabet zaharat monogenic de tip Mody. Am incercat sa ii schimbam regimul, dar fluctuatiile de glicemie au ramas.

A primit diagnosticul de diabet zaharat monogenic de tip Mody si sindrom Asperger.

Au urmat analize de tiroida, de hormoni si printre altele medicul respectiv a zis sa ii facem si o analiza pentru boala celiaca, doar ca la vremea respectiva acesta ne-a recomandat ca analiza sa fie trimisa  in Franta pentru ca la noi nu se facea. Analiza a iesit negativa.

Intre timp a mai primit si alte diagnostice: spina bifida, bronsita cronica, insuficienta pulmonara, sindromul Asperger, si cel din urma diagnostic a fost acela care a schimbat lucrurile.

Nu am mai suportat chinul lui, mai ales pentru ca pe langa multele medicamente inca avea durerea de burtica si mereu avea scaunul moale. Nu a mai putut sa frecventeze scoala, iar in clasa a III-a am inghetat anul scolar, dupa care a inceput invatamantul la domiciliu pentru ca nu mai avea puterea sa mearga la scoala si sa stea la ore intregi in banca, era atat de slabit. In final, am decis sa il ducem in strainatate.

I s-a depistat intoleranta la gluten, mai exact la gliadina din gluten si la cazeina din lactate.

Nu a trebuit mult si medicul ne-a spus care este situatia. Precizez ca am ajuns cand avea 12 ani, deci anul trecut. I s-a depistat intoleranta la gluten, mai exact la gliadina din gluten si la cazeina din lactate. Diagnosticul la noi nu este boala celiaca, dar majoritatea copiilor cu o forma de TSA (tulburare din spectru autist) au o sensibilitate la gluten si cazeina. Aceste substante le influenteaza sistemul nervos central si pe langa asta se formeaza si o inflamare a intestinului subtire. Nutrientii nu mai sunt asimilati corespunzator si din acest motiv le este afectata si flora intestinala si evident, imunitatea. Am primit astfel raspuns la foarte multe intrebari pe care le aveam: de ce nu are imunitate; de ce il doare burta; de unde atatea probleme de sanatate, pentru ca la un moment dat aproape toate organele lui sufereau de ceva.

Medicul respectiv ne-a spus ca in cel mai scurt timp sa trecem la dieta GFCF(gliadin free and cazein free) adica fara gluten si fara lactate. A fost foarte greu pentru ca foarte multe alimente contin, chiar si in cantitati mici, gluten. Am facut eforturi mari pentru a invata ce are voie si ce nu are voie si sa invat retete noi pentru ca el sa nu duca lipsa de nimic. I-au ajuns 12 ani de chin.

Am inceput dieta fara gluten pentru copiii cu autism si ca prin minune in 2 zile am vazut progrese fenomenale!

Am inceput dieta si ca prin minune in 2 zile am vazut progrese fenomenale. Copilul nu mai era agitat, nu mai avea dureri de burta, nu mai avea fluctuatii de glicemie si pe zi ce trecea era tot mai bine. Am redus medicatia treptat pana am ajuns sa ii scoatem tratamentul petru bronsita cronica, pentru astm (steroizi), am redus la minim tratamentul pentru sindromul Asperger si cel mai important lucru, nu am avut nevoie de antibiotice de cand am inceput dieta.

Pana sa incepem dieta la noi nu putea sa vina nimeni in vizita, de frica sa nu fie bolnava persoana respectiva, deoarece atunci el se imbolnavea si mai rau. Acum, de doua ori pe saptamana putem merge si la scoala cateva ore. Este extraordinar! Suntem foarte fericiti! Chiar daca a spus medicul ca am ajuns foarte tarziu la el ca problemele de sanatate instalate sunt inreversibile, in final pana si acesta a fost uimit de progresul copilului.

Am scris povestea noastra pentru a-i ajuta si pe alti parinti ce au copii cu TSA. Dieta aceasta ii ajuta enorm de mult…

Am scris povestea noastra pentru a-i ajuta si pe alti parinti ce au copii cu TSA. Dieta fara gluten pentru copiii cu autism ii ajuta enorm de mult pe acestia chiar daca nu au diagnosticul de boala celiaca. Stiu ca nu este usor si nici ieftin, dar merita incercat. Eu am invatat inclusiv sa ii fac lapte de cocos, de orez, acasa. Ii fac painica, prajituri fara gluten si mancam multe fructe si legume. Asadar, alternative sunt. Este doar o chestie de obisnuinta.

Pentru el am facut totul, doar sa se simta el bine si sa fie un copil fericit, ceea ce nu a fost in ultimi 12 ani. Multumesc si va doresc tuturor sanatate si multa multa forta.

Sursa foto: Pixabay.com

Vezi si celelalte povesti de viata, aici:

Comentarii 4

  1. Am o fetiță și are 4 anii dar nu vorbeste ,medici au spus că are autism, di vreau so trec la dieta,fără gluten și cazein. Si doresc mai multă informație.

    1. Post
      Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *