Intoleranta la gluten la copil

Despre noi doi…si o viata altfel | Intoleranta la gluten la copil

Astazi discutam despre intoleranta la gluten la copil. Seria de povesti de viata, fara gluten, continua cu povestea Danei B. (vezi linkurile catre celelalte povesti, la finalul acestui articol). Dana a decis sa povesteasca cum a fost diagnosticat copilul ei cu intoleranta la gluten, ce semne au dus la diagnosticul de boala celiaca si ce tratament a urmat.

banner-magazin-celiaci

Scopul acestor povesti despre depistarea bolii celiace este de a va arata cu ce simptome si greutati se confrunta celiacii in demersul lor de diagnosticare. In cazul in care prezentati simptome similare, aceste articole ar trebui sa va ridice un semn de intrebare si sa va indrume sa va faceti analizele pentru depistarea celiachiei cat mai rapid! Astfel, puteti trece mai usor prin acest proces.

Daca si voi doriti sa va spuneti povestea in cadrul acestei campanii de informare, va rugam sa cititi acest articol.

P.S. In cazul in care sunteti in cautare de clinici sau medici din Romania pentru diagnosticare, am creat o harta interactiva bazata doar pe recomandarile membrilor comunitatii celiaci.ro! O gasiti aici.  De asemenea, va invit sa va alaturati grupului Celiaci.ro, aici. 

Un articol scris de Dana B.

Viata mea nu a fost niciodata simpla. Mai mereu am avut parte de evenimente care m-au marcat, m-au intarit si care m-au invatat ca viata iti da si iti ia, dar cu toate astea inveti, te formezi, te implinesti.

La 29 de ani am ramas vaduva cu un copil, pierzandu-mi sotul in fata unei boli incurabile, descoperita in ultima faza. Dupa ani de internari si analize fara un diagnostic concret, complet si corect s-a dovedit a fi limfom non-Hodgkin indolent. Lupta dusa nu a facut decat sa imi piarda increderea uneori in sistemul medical. Eram satula de ridicari din umeri si de fraze de genul „vom vedea ce se mai intampla”.  Am trecut peste. Aveam si am un copil de crescut care la vremea aceea avea doar 2 anisori.

Cum am descoperit boala celiaca?

Toti copiii au colici, asta o stim cu totii, al meu insa avea nopti intregi de urlete pana se invinetea si nu treceau decat cu plimbari pe brate si cu bai caldute in miez de noapte.

Diversificarea nu a fost usoara pentru ca uneori voma in jet tot ceea ce manca sau scaunele ii erau extrem de apose si urat mirositoare.

Pe la 2 ani, odata cu intrarea in comunitate si intarcatul lui (Da i-am dat 2 ani jumatate lapte matern si pot afirma cu tarie azi ca asta i-a intarit sistemul imunitar si ca poate i-a salvat viata.) au aparut si primele manifestari anormale. Colicii insuportabili pentru el care nu treceau cu ajutorul medicamentelor de pe piata si nici cu cele babesti.

Odata cu diversificarea meniului au inceput si aftele bucale. Facea episoade de herpangina extrem de urate cu febra foarte mare si perioade cu diaree sau constipatii. Avea perioade de nervozitate anormala si perioade de oboseala si cercane sub ochi ca un adult. La repetarea episoadelor de acest gen am inceput analizele pentru a elimina orice suspiciune de microbi.

Pentru ca am o pediatra buna si pentru ca viata m-a facut sa citesc despre boli mai mult decat ar fi trebuit, m-a dus gandul la o alergie de la o substanta sau ceva fructe ori legume pe care le-ar fi putut consuma mai des. Am eliminat portocalele o perioada, insa uneori imi voma in jet pe strada dupa ce consuma lapte cu paste.

Am eliminat laptele o perioada si a fost mai bine. Intr-un final citind pe net mult si pe site-urile internationale, pentru ca la acea vreme nu exista atata informatie despre alergii si intolerante alimentare, aflasem despre panelul alergic care era important in determinarea substantei care imi ameninta sanatatea copilului meu. M-am interesat, am discutat cu pediatra si i-am facut acea analiza cu plata. Si atunci ca si acum, nu e chiar la indemana oricui ca pret.

M-a apucat disperarea si sentimentul de vina ca nu am stiut sa depistez asta la timp.

In acea dupa-amiaza de Aprilie 2010, viata mea s-a schimbat. Aveam in fata mea o foaie in care scria negru pe alb ca e alergic la faina de grau, orz, secara, caseina din lapte, alunele de padure si portocale. M-a apucat disperarea si sentimentul de vina ca nu am stiut sa depistez asta la timp si ca alimentatia care i-o oferisem , o parte din ea, era pur si simplu otrava pentru copilul meu. Intrebari de genul „Ce fel de mama sunt?” ; „ De ce alergie la asa ceva?” veneau tot mai des in minte…

In primele zile, copilul meu cerea tot ce era interzis, iar eu il refuzam si plangeam in bucatarie, cautand solutii de inlocuire la tot ceea ce ii facea rau. Am inceput cu magazinele din Romania, insa era mult mai greu atunci. Intram in unele magazine si intrebam de produse fara gluten si ma intrebau: „Care sunt alea? Din alea bio, de diabet?” . Nu mai povestesc ca nu exista nici macar un raft cu astfel de produse asezate impreuna.

Gasirea produselor fara gluten era o aventura care uneori te ducea la disperare, asta si din cauza unor preturi care ma lasau cu un gust amar. Usor-usor am inceput sa ma descurc mai bine si faptul ca ii schimbasem laptele de vaca cu lapte de soia, orez sau migdale a avut un efect vizibil in scaunele lui mai consistente si energia pe care o avea.

Aveam clar un copil mai fericit si asta se simtea, iar eu intelesesm ca viata fara gluten e altfel. Trebuia schimbat regimul meu de viata ca el sa fie fericit si sanatos. Am eliminat tot ce insemna condimente si a inceput vanatoarea glutenului ascuns in cele mai nebanuite locuri: condimente, sucuri, compoturi, bomboane, ciocolata, salamuri. Nu imi venea sa cred in cate locuri se foloseste amidon de grau, la fel de toxic pentru cei cu intoleranta la gluten.

Dupa vreo 3 luni, am cautat un medic bun in Romania care sa fi auzit de asa ceva si sa ma indrume ca sa aflu ce fel de teste sa ii fac copilului meu, pentru a afla consecintele consuului de gluten in anii in care a consumat. Am rascolit Internetul si am mers la Iasi, la Spitalul de Urgenta Sf. Maria, unde echipa de acolo mi-a confirmat boala celiaca.

Sprijin – Intoleranta la gluten la copil

Am avut sprijinul parintilor mei si al prietenilor din strainatate, fara de care nu as fi reusit sa ma adaptez asa de repede la noua noastra viata, si care s-au straduit sa-mi trimita pachete cu tot ceea ce se gasea peste hotare si erau la preturi cat de cat accesibile, iar pentru asta le voi fi recunoascatoare mereu.

Viata a facut sa cunosc, printr-o imprejurare fericita, un om drag, Alina C., care se lupta cu regimul acesta de ani de zile. Mi-a dat sfaturi mereu despre produse pe care le gasesc in unele magazine, despre calitatea lor si nu numai. Ii multumesc si azi ca a fost langa mine la inceputurile vietii fara gluten.

Asa s-a nascut si pagina de facebook in Viata fara gluten, in Februarie 2012, din dorinta de a ajuta si alti oameni care trec prin ce am trecut eu si poate nu au avut pe nimeni cu care sa vorbeasca despre asta. Uneori comunicand despre asta cu cei care sufera ca tine, face ca toata trecerea asta sa fie mai suportabila. La mine ca parinte asa a fost.

Concluzii

Nu a fost usor si nu este! Viata fara gluten este altfel decat a celorlalti, dar asta nu inseamna ca nu este frumoasa. Ceea ce am invatat alaturi de Razvan, si invat in fiecare zi, este ca regimul de viata sanatos este acela care iti face bine tie! Eu ma lupt, ca si Razvan la randul lui, cu fraze de genul ”Lasa ca de la o gura mica nu pateste nimic „; „Lasa ca alergiile astea sunt ceva la moda si nu cred ca sunt toti chiar asa alergici”; „ Nu avem meniu fara gluten.„ „Ah poate la Bucuresti gasiti dar aici…nu aducem din-astea”… si lista poate continua.

Insa atunci cand observi in analize cum copilul tau se dezvolta frumos, sanatos si armonios, poti sa infrunti o lume intreaga!

Keep it calm and gluten-free! 🙂

Vezi si celelalte povesti de viata, aici:

Sursa foto: Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *