Hepatita autoimuna si boala celiaca

Hepatita autoimuna si boala celiaca

Afla tot ce trebuie sa stii despre hepatita autoimuna si boala celiaca, inclusiv simptome, cauze, diagnostic si tratament, totul in articolul urmator.

banner-magazin-celiaci
  1. Ce este hepatita autoimuna?
  2. Simptome
  3. Cauze
  4. Diagnostic
  5. Tratament
  6. Hepatita autoimuna si boala celiaca

Ce este hepatita autoimuna?

Hepatita autoimuna este o inflamatie a ficatului care apare atunci cand sistemul imunitar al corpului actioneaza impotriva celulelor hepatice (1).

Hepatita autoimuna netratata poate duce la cicatrizarea ficatului (ciroza) si sa evolueze catre insuficienta hepatica.

In anumite cazuri cum ar fi atunci cand hepatita autoimuna nu raspunde la tratamentele medicamentoase sau boala hepatica este intr-un stadiu avansata, poate fi luat in considerare transplantul hepatic.

Simptome

Semnele si simptomele hepatitei autoimune variaza pentru fiecare persoana si pot sa apara brusc. Simptomele pot include:

  • Oboseala
  • Disconfort abdominal
  • Ingalbenirea pielii si a ochilor (icter)
  • Ficat marit (hepatomegalie)
  • Vase de sange evidentiate pe piele (angioame paianjen)
  • Iritatii ale pielii
  • Dureri articulare
  • Pierderea ciclului menstrual.

ce este hepatita autoimuna

Cauze

Hepatita autoimuna apare atunci cand sistemul imunitar al organismului, care in mod obisnuit ne apara de virusuri, bacteriile si alti agenti patogeni, ataca in mod eronat propriile celule, in acest caz hepatocitele. Acest atac asupra ficatului poate duce la inflamatii cronice si la deteriorarea grava a celulelor hepatice.

Cauza clara a hepatitei autoimune nu este cunoscuta, dar cercetatorii speculeaza ca ar putea fi cauzata de interactiunea genelor care controleaza functia sistemului imunitar si expunerea la anumite virusuri sau medicamente.

Tipuri de hepatita autoimuna

Hepatita autoimuna de tip 1 – acesta este cel mai frecvent tip de boala. Poate sa apara la orice varsta, iar aproximativ jumatate dintre persoanele cu hepatita autoimuna de tip 1 au si alte tulburari autoimune, cum ar fi boala celiaca, artrita reumatoida sau colita ulcerativa.

Hepatita autoimuna de tip 2 –  acest tip este caracteristic copiilor si tinerilor insa poate fi intalnit si la persoane adulte. 

Factorii care pot creste riscul de hepatita autoimuna includ:

  • Sexul feminin – desi boala apare atat la femei cat si la barbati, prevalenta este mai mare in randul femeilor.
  • Istoric al anumitor infectii. Hepatita autoimuna se poate dezvolta dupa o infecte cu rujeola, herpes simplex sau virusul Epstein-Barr. Boala este, de asemenea, legata de infectia cu hepatitele A, B sau C.
  • Ereditate. Dovezile sugereaza ca o predispozitie pentru a dezvolta hepatita autoimuna poate fi legata de riscul familial.
  • Prezenta altor boli autoimune – persoanele care au deja o boala autoimuna, cum ar fi boala celiaca, artrita reumatoida sau afectiuni tiroidiene (boala Graves sau tiroidita Hashimoto), pot avea un risc mai mare de a dezvolta hepatita autoimuna.

Diagnostic

Testele si procedurile utilizate pentru diagnosticarea hepatitei autoimune includ:

  • Analize de sange – testarea unei probe de sange pentru anticorpi poate distinge hepatita autoimuna de hepatita virala si alte afectiuni cu simptome similare. Testele de anticorpi vor ajuta la identificarea hepatitei autoimune.
  • Biopsie hepatica – este efectuata pentru a confirma diagnosticul si pentru a determina gradul si tipul de afectare hepatica.

tratament hepatita autoimuna

Tratament

Indiferent de tipul hepatitei autoimune, scopul tratamentului este de a incetini sau opri atacul sistemului imunitar asupra ficatului. Acest lucru poate ajuta la incetinirea progresiei bolii. In acest scop sunt utilizate medicamente care scad activitatea sistemului imunitar.

Tratamentul initial este de obicei cel cu prednison, dupa care poate fi alesa azatioprina (Azasan, Imuran).

Prednisonul, mai ales atunci cand este luat pe termen lung, poate provoca o gama larga de reactii adverse grave, inclusiv diabet, demineralizare oaselor (osteoporoza), oasele rupte (osteonecroza), tensiunea arteriala crescuta, cataracta, glaucom si cresterea in greutate.

Medicii prescriu de obicei prednison la o doza mare pentru aproximativ o luna de tratament. Apoi, pentru a reduce riscul reactiilor adverse, dozele sunt reduse treptat in urmatoarele cateva luni pana la atingerea celei mai mici doze posibile care controleaza boala. 

Desi este posibil sa apara remisia la cativa ani dupa inceperea tratamentului, boala revine adesea daca medicamentul este întrerupt. In functie de fiecare pacient, este posibil sa fie necesar tratamentul pe tot parcursul vietii.

Hepatita autoimuna si boala celiaca

Hepatita autoimuna apare atunci cand sistemul imunitar al corpului ataca ficatul, provocand leziuni la acest nivel. 

Hepatita autoimuna poate sa coexiste alaturi de alte patologii de acesti tip; aproximativ 6% dintre pacientii cu hepatita autoimuna au si boala celiaca. 

Exista unele indicatii ca o dieta fara gluten poate inversa afectarea ficatului la acesti pacienti, desi deocamdata nu exista dovezi substantiale care sa sustina aceste efecte (2).

Desi intestinul subtire este principala tinta a bolii celiace, manifestarile fiind diaree, flatulenta si pierderea in greutate datorita malabsorbtiei; exista numeroase dovezi care arata ca boala celiaca este o tulburare sistemica care poate afecta ficatul, tiroida, pancreasul, tesutul conjunctiv, sistemul osos, inima, pielea si sistemul nervos (3).

Cea mai frecventa manifestare hepatica in boala celiaca este hipertransaminazemia izolata, in timp ce manifestarile autoimune, cum ar fi hepatita autoimuna (AIH) si ciroza biliara primara,  sunt de asemenea frecvente.

Hepatita autoimuna si boala celiaca

Boala celiaca este asociata cu multe boli autoimune, cum ar fi diabetul zaharat de tip 1, tiroidita autoimuna, psoriazis, AIH, boala inflamatorie intestinala, vitiligo si asa mai departe.

Prevalenta bolii celiace la pacientii cu hepatita autoimuna este semnificativ mai mare fata de cea intalnita in populatia generala, 2 studii raportand o prevalenta de 6,4% si 4% (4,5). 

Hepatita autoimuna si boala celiaca au o baza imunologica comuna. Aproximativ 95% dintre pacientii cu boala celiaca exprima variatii genetice HLA-DQ2 si HLA-DQ8. Iar HLA-DR3 exprimat in hepatita autoimuna are o legatura puternica cu HLA-DQ2 si poate explica asocierea dintre aceste boli.  

Aceasta legatura poate aduce o explicatie privind deteriorarea hepatocite precum si a mucoasei intestinale prin mecanism imunologic generat de tTG (6).

Studiile demonstreaza ca testarea serologica precoce pentru boala celiaca la pacientii cu hepatita autoimuna poate aduce beneficii importante (7).

Dieta fara gluten este un tratament eficient pentru majoritatea pacientilor cu boala celiaca si manifestari extraintestinale. Rolul dietei fara gluten in special la pacientii cu hepatita autoimuna nu este inca pe deplin cunoscut.

Kaukinen si colab. au demonstrat in studiul lor ca 3 din 4 pacienti cu boala hepatica severa si boala celiaca concomitenta, dupa implementarea dietei fara gluten nu au mai indeplini criteriile pentru transplantul de ficat, cu inversarea disfunctiei hepatice observata la toti cei 4 pacienti (7).

O posibila explicatie a beneficiului dietei fara gluten este aceea ca vindeca mucoasa gastro-intestinala si scade declansatorul al autoimunitatii in boala celiaca.

Un studiu de caz prezentat in jurnalul J Investig Med High Impact Case Rep in anul 2017, descrie cazul unui barabat in varsta de 50 de ani cu hepatita autoimuna si cu tratament medicamentos timp de 10 ani. In ciuda cresterii progresive a dozelor de corticosteroizi, transaminazele si bilirubina pacientului erau crescute (8). 

La testarea serologica pentru boala celiaca, a fost dezvaluit prezenta anticorpilor IgG transglutaminaza tisular si a anticorilor anti-endomisium IgA crescuti, care a fost confirmat in continuare prin biopsie endoscopica. 

A fost recomandata o dieta stricta fara gluten, care a dus la normalizarea transaminazelor si a bilirubinei, vazuta in decurs de 2 luni. Dupa 2 ani e la implementarea dietei, pacientul este in remisie cu azatioprina, budesonida si o dieta stricta fara gluten.

Autorii studiului recomanda ca, specialistii sa ia in considerare testarea pentru boala celiaca la pacientii cu hepatita autoimuna cu o crestere persistenta a enzimelor hepatice, in ciuda tratamentului cu imunosupresoare si corticosteroizi.

Aplicarea timpurie a dietei fara gluten poate preveni leziuni hepatice suplimentare si poate ajuta la obtinerea remisiei la acesti pacienti.

Dovezile in crestere sugereaza beneficii considerabile ale dietei fara gluten, dar sunt necesare studii suplimentare pentru determina mecanismele clare de actiune.

Bibliografie:

Crisan Lorena – Nutritionist Dietetician

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *