Diagnosticul de boala celiaca - un nou inceput, o noua viata!

Diagnosticul de boala celiaca – un nou inceput, o noua viata!

Seria de povesti de viata, fara gluten, continua cu povestea Adelinei G. (vezi linkurile catre celelalte povesti, la finalul acestui articol). Adelina a decis sa ne spuna, in randurile de mai jos, cum a descoperit diagnosticul de boala celiaca si cum acesta a reprezentat pentru ea un nou inceput, o noua viata.

Scopul acestor povesti despre depistarea bolii celiace este de a va arata cu ce simptome si greutati se confrunta celiacii in demersul lor de diagnosticare. In cazul in care prezentati simptome similare, aceste articole ar trebui sa va ridice un semn de intrebare si sa va indrume sa va faceti analizele pentru depistarea celiachiei cat mai rapid! Astfel, puteti trece mai usor prin acest proces.

Daca si voi doriti sa va spuneti povestea in cadrul acestei campanii de informare, va rugam sa cititi acest articol.

P.S. Va invit sa va alaturati grupului Celiaci.ro, aici


Un articol scris de Adelina G.

Pentru ca sunt noua printre cei diagnosticati cu celiachie si pentru ca acest diagnostic pentru mine a venit ca si o gura de aer curat, o sansa la viata normala, am hotarat sa fac publica povestea mea.

Cum a inceput calvarul meu…

Inca de la 19 ani am inceput sa am diferite afectiuni, pana atunci fiind o persoana perfect santoasa si fara probleme. A inceput cu mici probleme… faceam des nevralgii, aveam caderi de calciu, dureri articulare, stari de anxietate, schimbari de dispozitie, dureri de stomac, intr-un cuvant eram slabita.

Am inceput sa merg la medic, insa medicul de familie mereu imi prescria vitamine, care pentru o scurta perioada de timp pareau sa ma ajute sa imi revin.

Ulterior m-am casatorit. Mi-am dorit foarte mult un copil, insa timp de 3 ani de zile am facut tot posibilul sa raman insarcinata si nu reuseam. Aveam probleme hormonale, dar acestea fiind dupa parerea ginecologului usor de tratat, nu mi-am pierdut speranta. Medicul punea accent pe stres, acesta fiind principalul motiv pentru care nu reuseam sa raman insarcinata.

Insa, printr-o minune de la Dumnezeu, am reusit sa raman insarcinata. Perioada sarcinii a fost una foarte placuta pentru mine, caci timp de 9 luni m-am simtit perfect sanatoasa. Intr-adevar ca din grija fata de bebelusul mult dorit aveam si grija ce mananc.

Dupa nastere insa calvarul a reinceput, iar de data aceasta mult mai crunt. Am facut o reactie alergica la un anti-inflamator, iar apoi am depistat mai multe alergii. Pana atunci nefiind alergica la nimic si niciun medic nu imi putea explica de ce au aparut toate deodata.

Din cauza alergiilor am declansat si un astm. Am inceput sa am diferite simptome… efectiv nu treceau 2 zile in care sa nu ma doara ceva. Ba imi amorteau picioarele sau simteam slabiciune in membre, ba sufeream de diaree alternata cu constipatie, puls marit, tensiunea mica sau tremur incontrolabil.

Ajungeam saptamanal la urgente, iar ca diagnostic aveam mereu trecut sindrom anxios…

Am inceput sa caut problema starilor mele. Am facut seturi de analize din care reiesea doar o anemie, nimic concludent. Am inceput sa ametesc groaznic, sa am pierderi de memorie, probleme de concentrare, ceea ce era crunt pentru mine avand in vedere ca trebuia sa am grija si de un copil hiperactiv. Aveam adesea schimbari de dispozitie, furie, ma deranja orice sunet, nu reuseam sa ma concentrez la nimic. Oboseala crunta ma facea ca in fiecare dimineata sa ma gandesc ca nu mai am energie pentru inca o zi .

Am luat de la capat cautarile unui diagnostic

Am mers la foarte multi medici, endocrinolog, ORL, am facut RMN cranian, am mers si la dermatologi pentru ca mereu aparea ceva nou undeva pe pielea mea, ginecolog, cardiolog, neurolog, nici nu le mai stiu numarul…

Fiecare imi punea un alt diagnostic, insa nu unul care sa ma faca sa ajung in asa stadiu. Dupa Revelion a inceput sa ma supere foarte rau stomacul si starea mea s-a agravat si mai tare. Am inceput sa obosesc si cand vorbeam. Am avut zile in care nu puteam sa ma ridic deloc din pat. Au inceput cei din jurul meu sa imi spuna ca eu imi induc simptomele si ca e totul din capul meu. Foarte greu imi cadea, insa am hotarat sa merg la psiholog in ideea ca e posibil ca cei din jurul meu sa aiba dreptate…

Am mers apoi la inca un medic internist care stiam ca este specializat in ecografie. Ma gandeam ca este vorba despre ulcer, sau mai rau, cancer. Medicul mi-a dat un tratament si regim.

Am inceput sa ma distrug singura, fara sa imi dau seama…

Crezand ca ma ajuta, am inceput sa mananc multe lactate, gris cu lapte, paste cu lapte, paine prajita, biscuiti etc. Insa in loc sa fiu mai bine eram pe zi ce trece tot mai rau. Am slabit 10 kg, ajungand la 41 de kg… Sincer am crezut ca nu mai am nici o sansa, am incercat totul si degeaba.

Nu m-am dat batuta!

Am hotarat sa mai incerc cu un medic despre care auzisem multe lucruri foarte frumoase. Pot spune acum ca aceasta doctorita este ingerul meu pazitor! Am mers la dansa si m-a primit ca si cum m-ar cunoaste de o viata si am fi prietene. A vazut ca sunt terminata, atat fizic cat si psihic.  Mi-a zis ca banuieste ca e vorba despre o gastrita si o intoleranta alimentara si mi-a recomandat o gastroendoscopie.

Am facut gastroendoscopia si doctorita a fost uimita sa vada in ce hal arata intestinul meu. Mi-a explicat ca este vorba despre boala celiaca, dar ca pentru a pune diagnosticul trebuie sa mai fac niste analize.

Acum am diagnosticul de boala celiaca!

Adelina ti-am gasit problema de atatia ani! Acum te vei face bine! Acestea au fost cuvintele ei care mi-au dat speranta ca a venit momentul sa renasc, sa traiesc! Cuvintele ei m-au facut sa fiu fericita, multumita ca, in sfarsit, calvarul meu s-a terminat.

Din punctul acesta pot spune ca am reinceput sa traiesc, desi regimul este unul pentru tot restul vietii, asta nu ma sperie.

Am renuntat la gluten si sincer starea mea s-a imbunatatit mult. Reusesc sa am activitati normale si a trecut abia o luna de regim. Inca invat si am mult de invatat, insa starea mea e alta… am din nou putere. Am speranta ca de acum totul va fi bine.

Faptul ca am intalnit in grupul celiaci.ro persoane care mi-au venit in ajutor cu sfaturi, sau pur si simplu cu intelegere, ma ajuta foarte mult.

Inceputul este greu. Esti confuz, ai nevoie de ajutor si cel mai important, de intelegere si sustinere din partea celor apropiati.

Sfatul meu de final este: Sa nu va dati batuti!

Boala celiaca presupune atentie, informatie, rabdare…  insa sa nu uitam ca este o boala care nu necesita tratament medicamentos, o boala care ne permite sa ne tratam singuri si sa traim sanatos.

Viata este frumoasa si fara gluten !


Vezi si celelalte povesti de viata, aici:

Sursa foto: Pexels.com

Te-ar mai putea interesa si:

Comentarii 3

  1. Pingback: Dieta fara gluten pentru bolile de inima - recomandari nutritionale | Celiaci.ro

  2. Pingback: Suferi de "ceata pe creier" si crize de bila? Cauza ar putea fi...| Celiaci.ro

  3. Pingback: Predispozitia genetica pentru boala celiaca | Celiaci.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *